Cărțile – prizoniere între coperți
Într-un articol revelator din Wired privind viitorul cărților, autorul, Clive Thompson, consideră industria publishingului și implicit produsele acestuia ca fiind ultimul bastion al modelului tradițional de business, care nu ține seama de noua eră digitală și atuurile sale.
Desigur, spune autorul articolului, reticența editorilor și autorilor este cumva de înțeles, dacă privești din perspectiva temerii de ”napsterizare” a conținutului și a situației financiare globale ce se răsfrânge și asupra industriei de profil. Cum pot cărțile supraviețui tsunami-ului Facebook, cutremurului ADD (sindromul deficitului de atenție), universului online multipartajat? Pot face față publisherii unor astfel de amenințări?
Da, le răspunde autorul. Categoric, da. Trebuie numai să-și schimbe abordarea, paradigma în funcție de care evaluează astfel de amenințări. Nu trebuie să-și mai pună întrebări de genul ”Publishingul: încotro?”, ci să se gândească mai aplicat la viitorul acelei activități pe care o iubim cu toții - Cititul - prin căutarea unor noi moduri prin care oamenii să se raporteze la cuvântul scris. Așa a procedat McKenzie Wark, autorul volumului ”Gamer Theory” - un studiu cauzal asupra pasiunii oamenilor pentru jocurile video. După publicarea tradițională a cărții, Wark a postat-o și online utilizând CommentPress, o temă pentru Wordpress ce împarte textul în paragrafe și permite scrierea de comentarii pe fiecare paragraf in parte. În curând fiecare paragraf din cartea lui Wark devenise un câmp de bătălie a ideilor de orice fel, de la peștera lui Platon 
până la pesimismul lui Schopenhauer.
În opinia lui Clive Thompson, cărțile au nevoie de astfel de abordări interactive, participative pentru a fi eliberate din celula de cerneală în care sunt închise acum. Noua tehnologie nu ar face decât să întărească aceste obiceiuri străvechi - comentariile, scrierea notițelor pe margini și dezbaterile din cluburile de cărți. Aceste adnotări pot deveni mai importante și mai valoroase decât textul însuși, iar acestea la rândul lor pot genera alte asocieri ideatice.
Cum vei auzi de o carte în viitor? Dacă un prieten îți subliniază câteva propoziții interesante într-un update pe Facebook, dacă pe clientul de mess ți se argumentează cu un link către o secțiune din carte, dacă te implici cu tot sufletul într-o dezbatere iscată de un paragraf din acea carte, dacă pe Twitter primești un link cu cea mai tare frază a cărții, dacă îți place booktrailerul, atunci va fi mult mai probabil să vrei s-o cumperi în print. Iată cum cititul digital te poate convinge să-ți dorești și varianta print a cărții.
Dacă activitățile în era digitală 2.0 se bazează pe colaborare, participare și creare personală de conținut, de ce nu s-ar preta și cititul unei astfel de abordări?
Mulțumesc @MonicaDumitriu pentru recomandarea articolului
